POEZIE

LIGHIOANĂ CVASI-UMANĂ CONTEMPORANĂ

unii – privind tulburea baltă numită azi

lume  –  se tot întreabă cum există o

lighioană umană

contemporană: dar – dar!

înafară de a

exista – mai face oare

ceva?

cel mult – se poate ca

respirând – să se mai solidarizeze c-un

vânt...

arată uneori c-ar putea eventual fi

ceva – dar imediat se şi opreşte din

a arăta – nu cumva să se închege – printr-o

nedorită kabală - şi

să-nceapă-a se

păstra

...aşa că – decât să pierdem timpul

care deja s-a spânzurat de brazi – mai

bine să ne vedem – orbi

pe altădată – care e numele oricărui

azi

***

ÎNSINGURARE

prin bogătaşi şi târfe ai pus accente-n lume

nici moartea nu-Ţi dezice penibila scandare:

putea-a cadavru - straşnic - până şi-n seri de glume

înmormântarea însăşi devine depravare

nobleţea nefiinţei e decretată nulă

iar templul e o piaţă de vânzolire-a fierii

...n-am unde pune capul – visând la animulă

degeaba caut bezmetic un clopot al tăcerii

se zvârcolesc şi sfinţii – pierduţi de-aureole

se vestejesc pe ruguri mii flori cu-arse corole

...stejaru-ncearcă orga – prin crengile-nlunate

e gata să-nfieze – ori crucii s-aibă-şi frate:

doar muntele mai ştie – sub patrafir de umbre

să-mi ierte fericirea singurătăţii sumbre

***

POETUL

golit de-orice filosofie – caut

să-mi amintesc ceţos cum sună-un flaut

să dau – aşa - din întâmplare – peste

mistici vecini - culegători de creste

nu-s rob oglinzii şi nici serv ideii

cascadele de rouă mă îngroapă

şoptesc lui Iosif al Arimateii

să-mi scurgă în potir sânge şi apă

am plâns destul misterul Învierii

palmele-mi sunt străpunse amândouă

sub coastă simt înţepătura sfânt puterii

roşesc în picuri – la picioare-mi – ouă:

am dat Golgota-ntreagă pe-un poem

şi iar răsare stea la Bethlehem...

***

                          Adrian Botez